Simt ca nu mai am pentru ce sa lupt.El pare mai indiferent ca niciodata,si asta doare mai mult ca orice..Simt ca incepe sa se raceasca tot.Distanta mare dintre noi e un motiv,recunosc;noi niciodata nu am putut sa nu ne vorbim mai mult de 2 minute,ceea ce ni se parea extrem de mult.Faceam imposiblilul sa devina posibil doar ca sa ne vedem si sa radem,sa vorbim...lucruri banale,dar care pentru noi insemnau totul.Acum...nu cred ca mai exista acea legatura stransa care candva era intre noi...simt ca doar vorbim ca sa nu zicem ca nu am vorbit.
Chiar daca sentimenele nu s-au schimbat si nu se vor schimba cred ca e mai bine sa las asta in mana destinulul si sa nu mai fortez lucrurile.Poate ca va fi mai bine ca pentru o perioada sa o las mai moale si sa ma concentrez asupra altor lucruri,chiar daca asta nu ma va face sa uit .
Cu toate astea,sper sa nu ramai doar o pagina din trecut...
Sau poate ca 'indiferenta' mi se pare cel mai bun lucru acum,pe moment.Sunt constienta ca nu voi putea sa nu vorbesc cu el sau macar sa-mi aduca amint de el...De ce zic asta ?Pentru ca orice imi aduce aminte de acele clipe magnifice petrecute alaturi de el.Nimic nu ma poate face sa uit.N I M I C ! !
Poate ca exagerez,dar mi se pare ca de cate ori vorbesc de el sau ma gandesc la el,sentimentele se inmultesc.Poate e doar o iluzie pe care eu o alimentez cu speranta ca poate fi adevarat.Sau poate chiar e adevarat.
I promise to love you FOREVER.Every single day of FOREVER.
No hay comentarios:
Publicar un comentario