Acolo nu era nimeni - si a fi nimeni era tot ce visa.

Azi...ei bine azi se fac 7 luni de cand nu l-am mai vazut.Chiar daca nu l-am mai vazut,sentimentele mele tot exista inauntrul meu si sunt din ce in ce mai puternice...
Chiar daca a trecut atata timp,tot imi aduc aminte orice detaliu despre el,despre noi...
Toata povestea a inceput asa...
12.06.2010:
Ziua de nastere a unei prietene...suntem invitati cu totii acasa la ea sa-i sarabatorim ziua.
Toata lumea dansa,inclusiv eu,care dansam sincron cu Isa si Nadia...el privea,cuminte dorind sa-l privesc si imediat am si facut-o.Il priveam si simteam cum usor,usor toate simturile imi ingheata si inima imi bate din ce in ce mai tare,de parca ar fi vrut sa-mi iasa din piept si sa fuga sa-l stranga in brate...
Dupa dans,am inceput sa ne apropiem putin cate putin pana a ajuns sa stea langa mine...toata lumea manca,numai noi 2 radeam.El radea de mine ca ma gadil oriunde,eu radeam ca ma gadila.Apoi,toti baietii l-au aruncat in piscina si el,glumet ca de obicei, a inceput sa se joace in apa .Apoi,eu vorbeam cu Manu(cel mai bun prieten al meu) sa mergem sa luam o gura de aer si a zis sa mai rog pe cineva sa mearga cu noi ca sa nu ma intorc singura la petrecere pentru ca el pleca...Isa auzind l-a chemat pe el si l-a rugat sa mearga cu mine si el a zis 'da' din prima. Apoi pe strada am vorbit,am ras,am glumit si i-am dat inelul meu ,voia sa-l vada dar eu i l-am oferit pentru ca voiam sa stiu ca are ceva de la mine...ma simteam de parca zbor...
Dupa cateva ore in care pentru mine nu exista decat el si pentru el existam doar eu,a venit seara si ceilalti au propus sa jucam'Sticluta'si cu totii am fost de acord.Dupa ceva timp de cand ceilalti incepusera jocul,pentru ca noi eram in lumea noastra,eu am zis ca imi e frig si atunci el si-a dat tricoul jos si mi l-a dat sa mi-l pun pe mine.Era ca o poveste,ne priveam,apoi zambeam amandoi si incercam sa parem macar 2 secunde atenti la ce spuneau ceilalti,chiar daca nu puteam sa ne concentram decat unul la celalalt...apoi,cand trebuia sa plec i-am multumit pentru tricou si i-am zis ca trebuie sa-l poarte sa il mai poarte pentru ca a devenit tricoul meu preferat.
A doua zi dupa petrecere am vorbit si mi-a spus ca i-a placut sa stam impreuna si ar vrea sa mai repetam ce se intamplase...Eu,la randul meu i-am multumit ca m-a aparat de cei care voiau sa ma arunce in apa si i-am multumit ca a stat toata ziua cu mine si m-a facut sa rad.
A venit din nou luni,zi de scoala...aveam emotii pentru ca stiam ca il voi revedea si din nou inima mea batea din ce in ce mai tare....si atunci l-am vazut,imbracat exact cum am zis eu,cu inelul meu la mana si cu un zambet adorabil...ne-am salutat si am vrut sa vada ca am observat cum e imbracat si ca imi poarta inelul si i-am zis ca ii sta foarte bine si mi-a zambit...
Nu era orice fel de zambet,era zambetul meu preferat,stregar si cuminte,luminos dar foarte patrunzator...acel zambet care te face sa iti dai seama cand te indragostesti cu adevarat,asa cum m-a facut si pe mine sa-mi dau seama.

Toata ziua amandoi am incercat sa stam cat mai mult impreuna,fara a ne da seama ca amandoi faceam acelasi lucru.Apoi,toate zilele au fost la fel,ne vedeam,ne salutam,zambeam si ramaneam amandoi fara cuvinte,chiar daca eu aveam sa-i spun atatea lucruri...
[To be continued...]