Parca sunt intr-un film si am cel mai trist rol.

Am un milion de ganduri in cap, mi se amesteca si-n final nicio idee nu-mi iese. Am scris de n ori si am sters tot de atatea..
Am o singura idee care e destul de clar formulata:
Eu dau vina pe tine, tu dai vina pe mine. E ca o minge de tenis, stii. Ne-o pasam unul celuilalt, ne ambtionam sa nu ne cada cumva si sa nu ramana langa noi. Oare nu ar trebui sa admitem ca mingea aia trebuie sa ramana undeva in fileu ? Adica la mijloc. Sa o impartim, macar o data in viata, cand nu mai avem nimic de pierdut.
Sau macar sa recunosti ca nu sunt singura vinovata, ca nu doar eu fac rau si ca nu toate actiunile tale sunt bazate pe faptele mele si tot ce se intampla e o razbunare. Hai sa nu ne distrugem amintirile prea frumoase din trecut cu orgoliul asta prostesc din prezent. Am avut amandoi parte de un an plin de..orice, asta-i cuvantul potrivit, hai sa reparam macar acum unele chestii si sa ne bucuram de ce ne-a ramas.
Eu sunt gata sa scap mingea in fileu.Daca o sa citesti asta, sper sa iei aceeasi decizie ca si mine.