Adio.

Daca pana acum eram confuza in privinta sentimentelor mele, acum sunt mai sigura ca niciodata. Nu mai exista nici cea mai mica urma de iubire.. nu mai simt nimic, nici macar ura, ca asta ar insemna sa ma gandesc la tine.
Imi esti cu totul indiferent..atatea jigniri m-au lasat fara alte cuvinte.Nu stiu de ce inca imi faceam rau singura si suportam si suport toate cuvintele alea dure spuse de un om care ieri[ la propiu] ma iubea ! Orice greseala este pusa la socoteala, orice lucru marunt. Lucrurile bune intotdeauna sunt puse deoparte, fara ca persoana respectiva sa-si mai aduca aminte de ele.
Am primit atatea cuvinte dure pe care nu asteptam sa le primesc nici macar de la oamenii care nu ma cunosc. Dar de la tine ? Credeam ca esti un eu la masculin..si m-am inselat, eu indiferent de cate am indurat, cate am suferit. O singura data mi-ai recunoscut ca stii cate mi-ai facut si in seara aia mi s-a parut ca-l aveam inapoi pe "piticul" meu de odinioara, nu "baiatul-dur" care esti astazi. Din vina mea, banuiesc. M-am obisnuit ca orice patanie sa fie trecuta in "dosarul meu", sa fie asa, din partea casei si sa ajunga fix la mine.
Nu-mi mai doresc de la tine decat sa realizezi candva, nu acum, tot ce ai zis in astea 2 zile. Nu vreau nici scuze, nu vreau nimic. Doar Dumnezeu iarta. Sa fii fericit :).