Dacă îmi permiteam să sper, şi nu se întâmpla nimic... asta m-ar fi ucis.

Legătura formată între noi nu era una care să poată fi ruptă de absenţă, distanţă sau timp. Şi oricât de deosebit, de frumos şi de deştept sau de desăvârşit era el, spre deosebire de mine, era tot atât de implicat ca şi mine în mod ireversibil. Aşa cum eu îi voi aparţine lui pentru totdeauna, tot astfel şi el îmi va aparţine mie pentru totdeauna.

Asa speram ca va fi dar nu cred ca se poate..adica mna,eram atat de apropiati acum 10 luni si acum..nimic!

Deabea mai vorbim.Bine,inteleg ca lui nu prea ii plac retelele sociale dar oricum.Nu cred ca isi da seama ca mie chiar imi e foarte dor de el si ca numar zilele pana ne vom revedea..Si nu cred ca intelege multe..