The very End.

Gata, that's it ! Mi-am adus aminte de blog acum cateva zile si m-am gandit ca asta e singurul loc unde chiar pot sa spun tot ce gandesc si sa ma doara fix undeva daca vede cineva. Nu mai pot, nu mai rezist, imi vine sa urlu si sa-mi iau campii ! Dar o sa ma descarc aici, o sa scriu aici tot ce mi-a fost frica de 4 ani incoace sa scot pe gura, o sa transform postarea asta intr-o scrisoare de "adio"pe care sper s-o citesti candva, nemernicule. Da, altfel nu te pot numii. Esti un om de nimic, iubire ! Esti cel mai mare cosmar al meu, esti tot ce-am iubit si tot ce-o sa urasc mult timp de acum inainte. Nu stiu de fapt daca te urasc, imi provoci repulsie. Urasc ce am ajuns din cauza ta, urasc ca m-am transformat intr-o persoana rece, fara sentimente sau reactii, exact ca tine. Toti imi zic ca parca te vad pe tine prin mine, aceleasi gesturi, aceleasi cuvinte.. urasc sa stiu ca sunt asemanata cu tine, as elimina orice mic gest de-al tau daca as putea, nu vreau sa mai am nimic de la tine ! Nu zic toate lucrurile astea doar la nervi, le zic pentru ca asta simt, eu nu sunt ipocrita sa neg ca simt ceva pentru tine, chiar daca ti-am negat tie, ai stiut intotdeauna ca eu chiar te-am iubit. Eu, in schimb, stau de foarte mult timp pe ganduri, nu mai stiu ce simti pentru mine dar in momentul de fata sper cu tarie sa-ti fiu indiferenta si sa nu cumva sa mi te intorci intr-o zi, cum ai facut-o de fiecare data pentru ca de data asta refuzul ar fi categoric,niciun "mai vedem", nimic. Nu ai nici cea mai vaga idee cu cata siguranta scriu toate chestiile astea, nu ai idee cate am putut sa strang in mine si cum mi se amesteca toate ideile si nu stiu pe care s-o scriu mai intai, as avea atatea sa-ti zic. Dar nu intr-un mod direct, niciodata nu ai am putut sa-ti zic totul in fata pentru ca nu am vrut sa te ranesc, am preferat sa le tin pentru mine, sa-mi cotrobaie mie prin minte toate gandurile si toate dezamagirile si promisiunile tale false. Am fost o idioata sa tac..
Deci, hai sa incep.
Azi stiu ca povestea noastra ar fi trebuit sa se incheie de foarte, foarte mult timp dar niciunul dintre noi nu a lasat sa se intample asta. De ce ? Tu de ce n-ai lasat asta sa se intample ? Ti-a placut sa stii ca ai pe cine sa torturezi, asa e ? Ti-a placut sa stii ca ai intotdeauna pe cineva acolo sa te sustina si sa-si dea si sufletul pentru tine, nu ? Sunt convinsa ca daca ti-as spune chestia asta in fata, reactia ta ar fi " dar eu nu stiam ca ma iubesti, mereu mi-ai negat"..hai sa dam cartile pe fata :))) ai stiut DINTOTDEAUNA ca eu te iubesc si ca as face absolut orice pentru tine, pentru.."noi". Nu vreau sa cad in extrema fetelor ranite de iubitii lor si sa para ca fac pe victima si ca arunc toata vina asupra ta, sunt constienta de toate greselile mele, sunt constienta ca prin atitudinea mea de "badass" te-am indepartat cand stiam clar de la tine ca nu ti-a convenit niciodata sa fac pe indiferenta, din contra. Dap, am facut contrariul, stiu. Am facut multe, extrem de multe greseli si eu si le-am platit pe fiecare, doar eu stiu asta. Dar atitudinea asta oare de unde o fi venit, iubire ? Din comportamentul tau, doar din comportamentul tau. " You get what you deserve", it's sounds right :-?. Am incercat mereu sa ma dau dupa tine, cum erai tu, incercam sa fiu si eu la fel, am cam renuntat mai mereu la atitudinea aroganta atunci cand vedeam ca esti din nou baiatul de care m-am indragostit acum mult timp. Doamne cat l-am iubit pe baiatul ala ! Doar pentru baiatul ala am ramas langa tine atata timp, nu-mi cer scuze ca zic asta. Am ramas langa tine si te-am iertat intotdeauna pentru ca am stiut cu fiecare particica din sufletul meu ca m-ai iubit nebuneste, m-ai iubit cum nu a iubit nimeni vreodata pe altcineva ( si-mi asum zicand si asta). Da, tu chiar m-ai iubit, noi CHIAR ne-am iubit, nu ? Ne-am iubit pana ne-am distrus unul pe celalt cu joculetele noastre de-a "nu suntem/suntem impreuna", ne-am distrus iubirea. De ce ne-am jucat chiar si cu ce ramasese din iubirea aia a noastra ? Am fost doi prosti, am fost poate chiar cei mai prosti. Dar iti jur, eu niciodata n-as fi ajuns in punctul in care sunt astazi daca nu te schimbai. Nu te mai recunosc, bre, nu mai stiu efectiv cine esti. Si asta intr-un timp relativ scurt. Cum ai putut sa nu fii langa mine in cele mai grele momente, breica ? Prima data am inteles, treceai si tu prin acelasi rahat ca si mine si ai iesit invingator, dar acum ce te-a oprit ? Asta e singura intrebare pe care as mai avea sa ti-o adresez dar prefer sa-mi creez propriul raspuns si sa te uit definitiv. E impropriu spus "uit", stiu. Dar sa stii ca sunt pe drumul cel bun, mi-a adus ceva bun separarea asta a noastra de sfarsit de liceu :)). Si stii despre ce..sau de fapt despre cine vorbesc. Cu gandul ca poate n-o sa vezi niciodata asta iti spun cu mana pe inima ca baiatul asta care a aparut in viata mea cabd aveam mai multa nevoie e tot ce-as fi putut visa. Da, tin la el, pe zi ce trece din ce in ce mai mult ! Si el e singurul care a putut sa-mi ia gandul de la tine, singurul care a stiut sa fie exact ce aveam eu nevoie. L-ai si cunoscut in intamplare, alta zi in care imi venea sa ma ascund ca nu voiam sa ma vezi, daca asta te ranea ? Asta ca sa vezi cat de tembela am putut sa fiu. De-asta poate ca am lasat-o balta cu tine si nu ti-am zis nimic de la.. separarea/indepartarea noastra brusca, datorita lui, cel pe care il lasasem pentru...tine. As fi putut sa lupt, chiar as fi putut dar uite ca data asta a fost diferit, de data asta nu am vrut sa mai lupt pentru tine. Am ajuns sa ma bucur ca ii faci rau altcuiva si nu mie.. vezi unde am ajuns ? Am ajuns sa ma multumesc ca nu esti langa mine sa-mi faci rau. M-ai adus la nebunie..
Mai sunt multe de scris, probabil mi-ar lua zile sa insir aici tot ce as fi vrut sa-ti zic, tot ce-am acumulat in 4 ani de zile. Stii ce m-a facut sa omor ultima particica din mine care te-ar fi vrut inapoi ? Am auzit ca pleci la Bucuresti. Din intamplare :)). In momentul ala toata lumea mea s-a prabusit ! Cum ai putut sa-mi faci si asta ? Ai decis sa pleci, ok..dar ai decis sa pleci fara ca macar sa avem o ultima discutie, fara nicio explicatie. Inseamna ca eu nu mai sunt in ochii tai nici macar o..cunostiinta careia sa-i spui ca ti-ai schimbat planurile si ca probabil n-o sa ne mai vedem ? Asta insemn eu dupa 4 in care am fost intotdeauna acolo pentru tine ? Am devenit straini, am devenit straini pentru ca asta am ales noi ? Oare chiar asa trebuia sa fie sau asa am facut noi sa fie ? Probabil ca nici nu mai are importanta. Ideea e ca aveam nevoie sa ma descarc si de cat sa mai vorbesc cu tine, prefer sa vorbesc de una singura, macar aici nu ma intrerupe nimeni si nu ma minte nimeni, asa cum o faceai tu. N-am fost proasta asa cum am parut, sa stii. Intotdeauna te-am simtit cand ma minti, te-am simtit cand aveai ceva, ti-am simtit orice lucru marunt, fraiere, dar am tacut pentru ca primeam acelasi raspuns: " esti paranoica si geloasa !". Si asa am ajuns ! Am ajuns sa ma indoiesc de propria existenta din vina ta ! Ma simt ca un monstru fara sentimente, nu mai sunt eu, cea dinainte. Am ajuns un monstru, mi-e greu sa-mi exprim sentimentele, nu stiu sa mai spun ce simt, am ajuns ca tine, ipocritule. Repet, urasc fiecare coltisor din mine care ma face sa seman cu tine, mi-as smulge tot ce are legatura cu tine din mine ! Mereu am palavragit, chiar si aici pe blog. Ba te uram, ba te iubeam la intervale de cateva zile dar acum stiu, STIU ca ai omorat orice sentiment pentru tine, sunt goala. Sunt complet seaca cand vine vorba de tine, inca ma mir si eu ca imi e atat de bine fara tine. Iti simt lipsa pentru ca ai fost cu mine peste tot, in toate locurile unde stau dar doar atat. Vorbesc despre tine acum ca despre oricare alta persoana care a trecut vreodata prin viata mea. Stiu ca o sa ai locul tau in viata si in inima mea dar promit ca n-o sa mai las niciodata amintirile sau orice altceva sa reinvie ce simteam candva pentru tine. De azi ti-ai ingropat singur iubirea pe care ti-am purtat-o odata. All by yourself.. nu m-am gandit vreodata ca cel mai rau lucru pe care il vei face vreodata va fi mie..
Am iubit un monstru.. si cel mai tare ma sperie gandul ca am stiut dintotdeauna cum esti si am ramas, as fi putut pleca dar n-am facut-o.. Oare de ce te mai condamn pe tine ? E doar vina mea ca n-am plecat la timp, chiar daca intotdeauna ai stiut cum sa ma intorci din drum, tot la tine am venit dupa toate plecarile si toate cele. Dar chiar as fi putut sa plec si sa impiedic orice sansa dar n-am facut-o, mă. Acestea fiind spuse, cred ca mi-am mai rapit inca ceva timp din tot timpul pierdut pentru a scrie tot ce n-am putut sa exprim vreodata. Nu e tot dar prefer sa ma opresc aici. Sa ma opresc aici cu tot, la propriu. Data de 11, data care marcheaza " casatoria " noastra o sa marcheze de astazi finalul, chiar daca teoretic noi am terminat-o de ceva timp, astazi a fost ziua in care am constientizat ca particica aia mica care mai spera trebuie omorata.
As fi apreciat doar sa fii barbat si sa-mi spui in fata tot, nu sa mi te ascunzi dupa fusta aleia si s-o lasi asa dar sa nu vorbim despre acte de curaj, n-ai fost capabil sa-ti recunosti sentimentele in ultima vreme. Si acum raspunsul tau ar fi " dar tu de ce nu mi-ai zis in fata toate astea?", sincer eu as fi vrut dar eu chiar stiu ca n-am cu cine, nici daca te-as fi rugat eu sa iesi sa vorbim n-ai fi avut curaj. De faaapt.. been there, am incercat asta acum 2 saptamani :-?. Iti e frica cumva ca te intorc ? :)))
Iti multumesc din toata inima ca ai fost iubirea adolescentei mele, dar adolescenta s-a cam dus, e si timpul tau.
Pentru ultima data iti zic, te-am iubit..te-am iubit nebuneste. Macar atat nu uita.