E ciudat cum oare, o secunda fara el te doare.

E ciudat cum o singura persoana poate schimba tot. E ciudat cum tot acea persoana iti poate fura un zambet chiar si in cele mai proaste momente ale tale, dar sa fiu sincera, nu regret ca ai facut asta. Poate ca te-ai saturat sa tot asculti cat de mult insemni pentru mine, dar eu nu ma pot satura sa ti-o spun.As repeta-o la nesfarsit, pentru ca asta imi da speranta ca intr-o zi ai putea intelege acest lucru.Nici tot timpul din lume nu mi-ar ajunge sa demonstrez cantitatea lucrurilor pe care le simt dar pe care totusi mi-e greu sa le arat. De ce trebuie sa fiu atat de slaba in prezenta ta ?As vrea sa arat prin fapte infinitul ala de sentimente care imi invaluie trupul. Cum sa le arat daca atunci cand iti simt prezenta prin preajma mea ma inmoi ca un jeleu? 

Doar vorbe zici ? Stii, daca in spatele vorbelor astea nu ar exista sentimente nu ar mai exista nici vorbele. Inteleg, fapte sunt prea putine sau poate ca sunt putine faptele vazute de tine sau nespuse de mine. Daca nu spun tot ce fac pentru tine, nu inseamna ca nu fac, inseamna ca nu ma' laud '. Inca astept momentul ala cand o sa-ti demonstrez asa cum am planuit tot si..sa continuam acel " Si au trait fericiti pana la adanci batraneti.."