Ai fost insomnia mea.

Cu ce sa incep ? De la ultima postare s-au intamplat prea multe care mi-au dat viata complet peste cap. Au fost momente bune cu el, chit ca nu era nimic oficial (ca de obicei) si a fost si momentul in care "noi" a incetat sa mai existe. A fosr seara care a pus capac oricarei incercari de a mai continua. A fost seara in care am suferit mai mult decat in anii trecuti, seara care mi-a tras cortina despre care vorbeam intr-o postare precedenta si am vazut adevarul din spatele actorului. A urmat inca o zi de chin si de discutii interminabile care s-a incheiat, intr-un sfarsit, cu o decizie comuna pe care mai tazriu, in viitor, vom realiza amandoi ca a fost cea mai buna. Am fost hotarata sa ma razbun si mi-a iesit. Ii citeam durerea si furia in privire si ma durea. I-am facut rau persoanei careia ii doresc tot binele din lume si am regretat si o sa regret mult timp de acum inainte. Am fost in stare de cele mai oribile lucruri. Mi-a fost si inca imi e frica de persoana pe care am iubit-o mai mult decat m-am iubit pe mine insami. Nu mai vedeam iubire in privirea lui, vedeam doar clipa cand tremuram langa el si ma ingrozea gandul ca am ajuns din "soulmates" "enemies". Ce a fost intre noi a fost prea frumos sa ajungem la razbunari, la jigniri si la atatea lacrimi. Dar se presupune ca cele mai frumoase iubiri sunt cele mai nebune. Inseamna ca a noastra a fost cea mai frumoasa pentru ca, sa fiu sincera, nu m-am gandit vreodata ca as putea sa ii fac atata rau unui om.. am devenit un monstru care acum, dupa aproape o luna, se ascunde sau poate chiar a fugit( sau poate ca sta ascuns). Nu o sa-i mai fac nimanui ce i-am facut lui, nimeni nu merita, mai ales el. Dar din tot ce am zis, cel mai mult regret faptul ca el si-a meritat soarta cu varf si indesat. De ce ? A recunoscut si el ca a meritat tot pentru ca si el la randul lui m-a facut sa trec prin cioburi desculta. Dar am trecut peste, nu-i port pica si nici nu as putea. In primul rand, a fost un chin neasteptat de frumos. Sunt masochista ca o spun dar m-am simtit iubita pana si in momentele in care ma jignea pentru ca stiam ca si asta e o dovada de iubire. Daca nu-ti pasa, de ce sa-ti bati capul cu o persoana ? N-am urat si nu voi mai uri pe nimeni cu atata iubire cu care l-am urat pe el. Am fost ca Tom si Jerry, ne-am alergat sa ne distrugem unul pe celalalt cu atata ardoare si asta a facut iubirea noastra mai palpitanta. Niciunul dintre noi nu e genul de persoana care sa vrea numai "lapte si miere", asa ca toata tortura asta ne-a unit. Am fost nebuni unul dupa celalalt, la propriu ! Nu stiu cum decurg lucrurile in alte relatii dar niciuna nu se compara cu ce am avut noi. Tocmai de-aia nu-i port ranchiuna, toate si-au avut rostul lor. Dar acum s-a terminat.si stim amandoi ca asa e cel mai bine. Recunosc, inca mai am momente cand imi e dor si poate am o urma de indoiala ca separarea a fost cea mai buna decizie dar realizez ca ce e intre noi nu va mai putea fi la fel cum a fost. Sau poate peste ani, cine stie. Nu, nu sper la o potentiala impacare dar stiu cu fiecare molecula.din mine ca ce a fost intre noi a foat adevarat si, poate din cauza prea multor filme, cred in suflete pereche. Daca e menit sa fie, va fi, asta este motto-ul meu. Timpul isi va spune cuvantul pe parcursul a ceea ce urmeaza.