Ai fost insomnia mea.

Cu ce sa incep ? De la ultima postare s-au intamplat prea multe care mi-au dat viata complet peste cap. Au fost momente bune cu el, chit ca nu era nimic oficial (ca de obicei) si a fost si momentul in care "noi" a incetat sa mai existe. A fosr seara care a pus capac oricarei incercari de a mai continua. A fost seara in care am suferit mai mult decat in anii trecuti, seara care mi-a tras cortina despre care vorbeam intr-o postare precedenta si am vazut adevarul din spatele actorului. A urmat inca o zi de chin si de discutii interminabile care s-a incheiat, intr-un sfarsit, cu o decizie comuna pe care mai tazriu, in viitor, vom realiza amandoi ca a fost cea mai buna. Am fost hotarata sa ma razbun si mi-a iesit. Ii citeam durerea si furia in privire si ma durea. I-am facut rau persoanei careia ii doresc tot binele din lume si am regretat si o sa regret mult timp de acum inainte. Am fost in stare de cele mai oribile lucruri. Mi-a fost si inca imi e frica de persoana pe care am iubit-o mai mult decat m-am iubit pe mine insami. Nu mai vedeam iubire in privirea lui, vedeam doar clipa cand tremuram langa el si ma ingrozea gandul ca am ajuns din "soulmates" "enemies". Ce a fost intre noi a fost prea frumos sa ajungem la razbunari, la jigniri si la atatea lacrimi. Dar se presupune ca cele mai frumoase iubiri sunt cele mai nebune. Inseamna ca a noastra a fost cea mai frumoasa pentru ca, sa fiu sincera, nu m-am gandit vreodata ca as putea sa ii fac atata rau unui om.. am devenit un monstru care acum, dupa aproape o luna, se ascunde sau poate chiar a fugit( sau poate ca sta ascuns). Nu o sa-i mai fac nimanui ce i-am facut lui, nimeni nu merita, mai ales el. Dar din tot ce am zis, cel mai mult regret faptul ca el si-a meritat soarta cu varf si indesat. De ce ? A recunoscut si el ca a meritat tot pentru ca si el la randul lui m-a facut sa trec prin cioburi desculta. Dar am trecut peste, nu-i port pica si nici nu as putea. In primul rand, a fost un chin neasteptat de frumos. Sunt masochista ca o spun dar m-am simtit iubita pana si in momentele in care ma jignea pentru ca stiam ca si asta e o dovada de iubire. Daca nu-ti pasa, de ce sa-ti bati capul cu o persoana ? N-am urat si nu voi mai uri pe nimeni cu atata iubire cu care l-am urat pe el. Am fost ca Tom si Jerry, ne-am alergat sa ne distrugem unul pe celalalt cu atata ardoare si asta a facut iubirea noastra mai palpitanta. Niciunul dintre noi nu e genul de persoana care sa vrea numai "lapte si miere", asa ca toata tortura asta ne-a unit. Am fost nebuni unul dupa celalalt, la propriu ! Nu stiu cum decurg lucrurile in alte relatii dar niciuna nu se compara cu ce am avut noi. Tocmai de-aia nu-i port ranchiuna, toate si-au avut rostul lor. Dar acum s-a terminat.si stim amandoi ca asa e cel mai bine. Recunosc, inca mai am momente cand imi e dor si poate am o urma de indoiala ca separarea a fost cea mai buna decizie dar realizez ca ce e intre noi nu va mai putea fi la fel cum a fost. Sau poate peste ani, cine stie. Nu, nu sper la o potentiala impacare dar stiu cu fiecare molecula.din mine ca ce a fost intre noi a foat adevarat si, poate din cauza prea multor filme, cred in suflete pereche. Daca e menit sa fie, va fi, asta este motto-ul meu. Timpul isi va spune cuvantul pe parcursul a ceea ce urmeaza.

I'm giving up on you

Ma uitam la postarile scrise in 2 ani si am trecut de la o extrema la alta in interval de cateva ore. Nu pot sa cred ca au trecut 2 ani, au trecut atatea luni, atatea zile in care am plans, am ras si am iubit neconditionat. Doamne, cat am iubit ! Am facut orice nebunie numai sa-l stiu langa mine, am devenit geloasa, posesiva, nehotarata. Am indurat destule, am pus la incercare increderea lui, l-am facut sa sufere, sa stie cum e fara mine. Am fost nesigura pe iubirea lui, am fost nesigura pe sentimentele mele, i-am facut zilele un calvar. Am gresit mereu si am realizat. M-am schimbat, nu mai traiesc in basme. Vad realitatea, incerc sa lupt dar obosesc. Am obosit sa lupt atatea zile. Am toate gandurile amestecate, vreau sa repar trecutul dar viitorul vrea sa ma traga la el..
Sunt foarte confuza. Imi place de altcineva si chiar simt in fiecare vena cum imi fuge sangele cand il vad in fata mea. E perfect ! Nu-i gasesc vreun defect. Singurul defect[care, poate, mi-a atras atentia cel mai mult] este ca il compar mereu cu acel vechi el de care m-am tot agatat. Seamana mult si au multe puncte comune. Nascuti pe 1 mai amandoi ?! Sunt prea multe care ma fac sa dau inapoi. Nu vreau sa-l las...
Nu din nou. Mereu i-am lasat pe baietii respectivi pentru "Sufletul-pereche" ca apoi sa ma dezamageasca iar si iar si iar pentru ca e nehotarat, e imatur. De un milion de ori i-am zis ca e imatur si si-a dat seama de asta doar cand m-a vazut cu altcineva. Asta e egosim pur. Cum am zis, de data asta am incercat tot ce mi-a stat in puteri sa repar greseala facuta si mi s-a intors totul impotriva mea. L-am vrut atat de mult incat simt ca obosesc pe zi ce trece mai mult. Iubesc sa ma cert cu el doar ca stiu ca sunt de nedespartit si imi place ca nu putem sa stam unul fara celalalt prea mult timp, imi place sa-l cert ca sa vada cat de mult il iubesc dar parca m-am saturat sa ma joc de-a iubirea... vreau o relatie completa, vreau o relatie care sa reziste. Noi nu mai rezistam mai mult de 2 luni impreuna. Ne-am iubit mult si asta o sa conteze mereu in inima mea dar ma voi opri aici, inima mea vrea odihna.. e satula de 'heart break'-uri constate.
In postarea de cand am facut un an, ultima fraza a fost Te iubesc ma, taranule ! Promit sa te iubesc de aici...
cu gandul ca intr-o zi ma voi opri din viciul asta, din iubit o singura persoana pana la epuizare. Si uite ca a venit vremea.
Am promis c-o sa te iubesc de atunci dar de fapt te-am iubit si te-am vrut din prima clipa dar pana azi..
24/02/2014. azi renunt.. 
Te iubesc ma, taranule ! Promit sa te iubesc de aici...

PANA AICI.

Trece pentru o ora, sau poate jumate

Ma simt atat de ciudaaaaaaaat :)). Ma simt bine dar tot imi lipseste un ceva. Adica m-am maturizat[sper] si nu mai plang pe la colturi de dor dar imi lipseste sa ma cert cu cineva, sa tot bat pe cineva la cap. Ah, nu stiu sa mai exprin ce simt -_-..
Mi-e ciudat fara "stres", trec toate asa, vag :)). Still not me without him.
Dar o sa ma obisnuiesc ca eu sunt descurcareata. Mi-am promis mie insami ca nu ma mai exteriorizez si ca de data asta chiar o las balta si sper sa nu revin cu o postare in care imi contrazic cuvintele din asta :)). Vreau sa spun ca m-am obisnuit si cu si fara, chit ca mi-era mai bine cu, chiar daca cearta si nervi. But it's ok. Nu ma vait. Sunt chiar bine si continui asa. Sunt bine pentru ca de data asta am facut tot ce trebuia facut, sunt linistita ca eu am incercat dar de acum nu mai depinde nimic de mine, din punctul meu de vedere chiar nu mai e nimic de reparat. Chiar asa, cat s-o mai lungim ? O sa fie din ce in ce mai greu.
Have to go, to be continueeed :D ! Sper sa nu fac o greseala mai mare decat mine :-s.