Different day, same shit :). Nepasare, motive de galceava, exagerari...
Nici nu stiu cum poti iubi pe cineva care nu-ti da motive, asta daca o mai fac. Mi-am luat un full time job, acela de a fi carpa, cred ca asta-i denumirea. Sunt intotdeauna acolo sa-l sprijin, sa-l inteleg, sa-l fac fericit si nu primesc nimic in schimb, m-am saturat. Cat naiba sa mai cred ca o sa fie totul ca la inceput atata timp ? Nu o sa mai fie niciodata la fel, pot sa bag mana in foc, asta stiu sigur. M-am saturat de "problemele" si toate prostiile astea care nu fac decat sa ma nelinisteasca si sa ma supere pe mine. Nu mai recunosc persoana " de langa mine ", a devenit ce promisese ca n-o sa fie niciodata si asta ma sperie pe mine. Daca acum e asa, mai tarziu ce va fi ? De fapt mai tarziu nu va mai fi, lucrurile n-au cum sa dureze acolo unde neincrederea domina, unde iubirea se ascunde in spatele fricii. Nu mai suport sa ma tot gandesc ca lucrurile se vor indrepta si ca trecem doar printr-o perioada proasta care n-o sa mai dureze pentru ca , vai, noi ne iubim. Oare ne mai iubim ? Poate ce e acum intre noi e obisnuinta ,nevoia aia de a stii ca esti langa persoana care -se presupune- ca te stie cel mai bine sau poate ca doar ne mai leaga atatea amintiri si momente traite impreuna.. Nu vreau sa aud dupa"asta crezi tu ? " sau samd, astea sunt gandurile mele rezultate din comportamentul lui si nu o sa ma scuz in fata nimanui. N-am de gand sa tac pentru ca "el nu merita" sau "el nu o face intentionat", asa cum el ma raneste pe mine prin tot ce face, eu de ce l-as proteja ? Poate daca spun tot, lucrurile se mai schimba.(Mda, inca sper). Eu nu sunt ca geamurile alea" facut sa reziste, sa reziste, sa reziste", you know.
In fiiine..
