Regizorul sunt eu, pierzi rolul principal.

In pula mea, am citit cele mai recente postari. Bine a spus cine a spus ca stiu sa spun numai cuvinte, fapte pe dracu, frate.Nu mai zic nimic, nu mai promit nimic, nu ma mai strofoc pentru nimic. De cate ori n-am zis ca ma pun pe mine primul loc ? M-am pus un cacat pe primul loc, sunt in stare sa-mi dau viata pentru persoane care nu ar face la fel. Da, simtiti-va, nu imi pasa. Chiar ca daca esti prea bun, esti luat de prost. Toti judeca, toti isi dau cu parerea dar s-o faceti atunci cand ati mers in pantofii mei 1000 km, doar atunci. N-o sa mai cer parerea nimanui, o sa fac doar ce ma taie pe mine capul. Daca mie nu-mi pasa de mine, atunci cui ?
Poate ca postarile alea in care zic ca fac.. poate alea sunt momente de luciditate. Ca na, cand iubesti, esti orb, ti se pune o cortina pe fata dar nu e ca intr-un spectacol.. cortina aia continua se existe acolo, pe ochii tai. Te mai pacaleste cateodata, te face sa crezi ca se va ridica dar...BOOM ! Atunci apare actorul principal, actorul tau favorit si trage cortina cu fiecare putere din corpul sau pana cand cortina coboara iar, poate chiar mai jos.O trage pentru ca nu e pregatit sa te lase sa-l vezi in toata splendoarea, ii e frica de reactia ta. Dar ce nu stie actorul e ca in spatele cortinei, exista si un spectactor. Spectatorul asta devine din ce in ce mai interesat de ce este in spatele cortinei, cu fiecare incercare a actorului de a cobori iar si iar cortina. Poate ca ce e in spatele cortinei o sa fie chiar mai interesant de ce este in fata ei... si daca acolo se afla de fapt cruda realitate ? Poate ca actorul vrea sa-l protejeze pe spectator, poate vrea sa-l tina numai pentru el, sa-i urmareasca toate spectacolele, sa-i fie doar lui alaturi. Ce actor egoist, nu ? Daca actorul principal este catalogat ca fiind actorul preferat, favorit a spectatorului, de ce sa mai existe alte preocupari ?

Cineva te iubeste :D!

Fraiere, ţi-am simţit zâmbetele, ţi-am simţit respiraţia pe umărul meu, ţi-am simţit mii de priviri, părul zburlit de dimineaţă, tristeţea, lacrimile de care nu spui nimănui, ţi-am simţit lipsa şi prezenţa în mine. Am simţit de fiecare dată când ţi se atingeau pleoapele, fiecare fum care îl trăgeai încet în piept, în timp ce te încruntai, de fiecare dată când ai obosit, de fiecare dată când te-ai săturat, când te-ai ridicat din pat dimineaţa şi ţi-ai spus că poţi să o faci şi pe asta, am simţit mereu când ai căzut şi când te-ai ridicat. Am simţit când plecai mai departe de mine şi te rupeai uşor cu o privire dureros de caldă, căci tu nu te-ai uitat niciodată cu indiferenţă la mine. Am simţit când îţi lipseam, când ţi se făcea dor, când m-ai iubit, şi ştiu că m-ai iubit în tot timpul ăsta, ştiu că mă iubeşti şi acum, simt, te simt.
N-ai ştiut, nu?...n-ai ştiut că undeva, zâmbeam cu fiecare zâmbet de-al tau, şi mi se rupea inima cu fiecare secundă în care îţi lăsai capul în jos şi nu mai aveai nimic de spus.
Ştii de ce pe tine te-a durut mai puţin decât pe mine? Timpul tău s-a măsurat uneori în mine, iar eu nu am plecat niciunde. Timpul meu s-a măsurat în noi - noi nu am mai avut timp.